Budapesta, final de vacanţă în Caucaz

Mi-au trebuit 7 luni să povestesc aici pe blog despre vacanţa de 3 săptămâni prin Turcia şi Caucaz, aşa că mă grăbesc să închei capitolul ăsta pe ultima suta de metri din martie ca să mă pot gândi şi la altceva. De exemplu la ce o să vizitez vara asta, vara viitoare şi, de ce nu, peste 3 ani? Read More →

Se anunţă un weekend ploios

Ceea ce-mi lipseşte este o grădină, să pot urmări de aproape cum cresc plantele de pe o zi pe alta, iar într-o dimineaţă să găsesc cireşul înflorit, deşi doar ieri era pustiu pe ramurile lui.

Un sentiment de speranţă, care să-mi şoptească că mâine totul va fi bine. Read More →

Șapte ani în Tibet: șansa e de partea celor care îndrăznesc

Nu judec, de regulă, cărțile după ecranizările lor, sau filmele, după cărțile care au stat la baza acestora. Mi se par lucruri foarte diferite, cu scopuri diferite, care ar trebui judecate în raport cu alte cărți sau alte filme din categoria lor. Am văzut filmul Șapte ani în Tibet cu foarte mulți ani în urmă (1997!) și îmi amintesc vag de un Brad Pitt ars de soare, o intrigă matrimonială și finalul familist cu întoarcerea lui acasă. Ah, da, și de Dalai Lama copil, omniprezent, deși povestea lui Heinrich Harrer este mai nuanțată, iar apropierea dintre cei doi s-a produs ceva mai târziu.

——————————

Citind cartea am fost impresionată de povestea evadării din lagărul din India, de drumul dificil până la Lhasa, dar mai ales de determinarea celor doi fugari. Șansa e de partea celor care îndrăznesc, parcă așa se spune, dar și de partea celor care nu se lasă învinși cu una, cu două. Nu mi-a venit să cred că după prima încercare ratată Harrer reia planul evadării fără să se lase doborât de ghinionul Read More →

OZN-ul din Baku: Centrul Heydar Aliyev

Centrul Heydar Aliyev – care a câştigat în 2014 premiul Design of the Year, este una dintre atracţiile oraşului Baku de neratat. Arhitecta Zaha Hadid a creat o clădire cu linii fluide, care adăposteşte câteva săli de expoziţie şi poartă numele fostului preşedinte azer Heydar Aliyev. Read More →

Plimbări cu povești prin București

Primăvara asta Fundația Calea Victoriei organizează câteva plimbări culturale și conferințe despre București care să-i scoată din casă pe cei care iubesc orașul așa cum e el, cu bune și cu rele, cu istoriile sale și casele boierilor de altădată. Sper să fie vreme bună și companie faină, pentru că vreau să particip măcar la una dintre ele :)

——————————

Avem așa, în ordine cronologică:

8 martie în Gent: o primăvară neaşteptată

Iniţial vrusesem să merg la Dinant, dar m-am răzgândit pe ultima sută de metri pe motiv că Gent este mai aproape de Bruxelles, este mai mare şi mi-a fost recomandat ca fiind mai interesant. Aşa că mi-am luat biletul de tren încă de acasă (am prins un weekend, deci şi preţ redus cu 50%) şi am plecat de dimineaţă spre Gare du Midi. Read More →

Baku sub lumina neoanelor

Dacă ajungeţi la Baku nu rataţi cu nici un chip o plimbare seara, la lumina lunii neoanelor, pentru că veţi avea ce vedea. Deşi atunci când călătoresc singură evit să umblu noaptea, în Baku m-am simţit în siguranţă chiar şi când m-am depărtat de zonele mai centrale. Read More →

Vânătorii de zmeie, o poveste apăsătoare

Am terminat de citit săptămâna trecută Vânătorii de zmeie a lui Khaled Hosseini, o carte pe care mi-am dorit la un moment dat să o abandonez, nefiind tocmai o poveste ”ușoară”. Nu mai citisem nimic de Hosseini, îmi fusese recomandată Splendida cetate a celor o mie de sori, dar am vrut să încep cu prima lui carte, care e cea de față.

——————————

Povestea băiețelului laș și nedrept, care preferă să tacă decât să sară în apărarea celui care se dovedește a fi chiar fratele său vitreg, m-a cam întors pe dos. Copiilor n-ar trebui să li se întâmple lucruri atât de rele nici măcar în cărți, dar din păcate astea e lumea în care trăim. Când Amir îi înscenează lui Hassan și episodul cu banii, mi-a fost și mai silă. Iar la final când, adult fiind, are șansa să se revanșeze și prima lui reacție este să refuze pentru că ”este periculos”, mi-am pierdut și bruma de înțelegere pe care o aveam pentru personajul lui.

Dar povestea este interesantă – e o frescă a Afganistanului care trece de la o viață fericită și relativ normală (nu 100% normală, căci hazarii nu erau demni decât pentru a fi slugi) la război, talibani și execuții pe stadion. Cu cât aflu mai multe despre Read More →

Scandalul „broşurica”

Mai toată lumea a auzit de scandalul „broşurica”: MAE a comandat AGERPRES o broşură care să celebreze relaţiile minunate dintre Românica România şi Germănica Germania, iar pe copertă s-a pus harta Franţei cu steagul Germaniei deasupra. Într-un final, după mult tam-tam mediatic, a fost găsit şi ţapul ispăşitor: o anume Alexandra Ștefan, expert în cadrul Biroului Comunicare și Relații Internaționale, care a fost sancționată cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni. Maximul permis de lege, se pare.

——————————

Urmează nişte explicaţii caragialeşti care au rezultat în urma „anchetei”: „Discuțiile referitoare la realizarea broșurii pentru aniversarea a 135 de ani de relații diplomatice dintre România și Germania au fost inițiate de Ministerul Afacerilor Externe, prin doamna Brândușa Predescu. Pe lângă acestea, MAE a cerut modificări, inclusiv pe coperta broșurii, referitoare la formularea titlului. Aceste rectificări au fost specificate de către MAE în scris pe coperta materialului de lucru și au fost realizate de doamna Alexandra Ștefan în ziua de vineri, 6 martie. Broșura a fost trimisă cu rectificările cerute de doamna Brândușa Predescu în aceeași zi. Modificări ulterioare au fost cerute de doamna Brândușa Predescu inclusiv în ziua de 8 martie, în jurul orei 20,00. Broșura finală a fost predată la Ministerul Afacerilor Externe luni, 9 martie, la ora 11,00.” (Sursă: AGERPRES) Read More →

Gaufre+căpşuni+ciocolată=big love

În numai două zile de vacanţă m-am îngrăşat două kilograme cu cele mai nesănătoase mâncăruri de pe Pământ: cartofi prăjiţi, ciocolată şi gaufre. Nu ştiu cum rezistă belgienii cu regimul ăsta, având în vedere concentraţia de magazine de ciocolată pe metru pătrat, dar pentru mine a fost un chin: ajunsesem să intru într-un magazin de ciocolată, să fiu poftită să testez o bomboană şi…să refuz, pentru că mâncasem prea mult! Read More →