20 de ani în Siberia

Am ezitat să citesc cartea asta, de teama unor orori care ar putea să-mi ruineze atât de preţioasa atmosferă dinainte de Crăciun, dar autoarea – o ţărancă din Bucovina – povesteşte cu atâta naturaleţe şi credinţă că „va trece şi paharul acesta” încât am citit cartea pe nerăsuflate.

~

Mărturia Aniţei este mai bună decât o carte de istorie, seacă şi impersonală, despre ce s-a întâmplat în al doilea Război Mondial în Bucovina, cum au fost deportaţi oameni nevinovaţi pentru vini închipuite, cum au trăit în Siberia şi ce i-a ţinut în viaţă. Nu toţi au supravieţuit şi nu toţi s-au întors de acolo. Ca o femeie simplă să aibă atâta putere şi apoi să dovedească şi talent la povestit este uimitor. Am citit cartea ca pe un roman de aventuri, dar fără să simt vreo apăsare, numai la final, când depune mărturie şi nepotul care a trimis editurii manuscrisul, mi-au dat lacrimile. Read More →

Mănăstirea Haghartsin şi şeicul din Sharjah

La mică distanţă de Goshavank, la capătul unui drum care şerpuieşte prin munţi împăduriţi, se găseşte mănăstirea Haghartsin. Locul în care a fost construită mănăstirea este deosebit de frumos: totul în jur este verde, înconjurând din toate părțile micul aşezământ din secolul 13 – cei din grupul cu care am fost în excursie au fost toţi de acord că Haghartsin este „very romantic”. Spre deosebire de Goshavank aici nu se găseşte nici un sat în jur şi nici tarabe care să vândă fleacuri sau vreo parcare urâtă. Parcă ai fi ajuns într-o poveste, iar Haghartsin chiar are o astfel de poveste, una, de altfel, foarte nouă. Read More →

Planuri noi pentru Turcia: sud-estul Anatoliei

Credeaţi că de sărbători stau acasă, cânt colinde şi fac cozonaci? :) Sigur că da, de Crăciunul…chelnerilor, prin ianuarie, aşa. Până atunci profit de zilele astea libere ca să dau o fugă până la fraţii noştri musulmani şi să mai vizitez câte ceva. De exemplu sud-estul Turciei, prin fosta Mesopotamie, că tare-mi place mie zona aia. Read More →

Goshavank

De la Lake Sevan ne-am îndreptat spre Dilijan, o staţiune din Parcul Naţional Dilijan, de unde am mers la Goshavank. Dacă până atunci călătorisem printr-un peisaj arid, în Dilijan şi-au făcut apariţia munţii împăduriţi şi verdeaţa. Read More →

Alte recomandări pentru bloggerii începători

Pentru că tot mai multă lume decide să își deschidă un blog și sunt uneori invitată să îmi dau cu părerea despre un blog aflat la început, m-am gândit că nu ar strica să scriu și niște recomandări mai tehnice decât cele din articolul de acum jumătate de an, Ghidul bloggerului de travel începător.

~

1. Stabilește de la bun început ce vrei să faci și cum vrei s-o faci. Dacă te-ai hotărât să îți faci blog și să investești timp (și bani) în asta, gândește-te de la început la toate detaliile care țin de blog, nu le lăsa pe mai târziu, ”dacă o fi să fie”: nume, platformă, domeniu, temă blog, fotografii, structură, permalinks (linkurile permanente), etc. Read More →

Lacul Sevan și mănăstirea Sevanavank

Armenia nu (mai) are acces la mare, dar are un lac de munte care o înlocuiește cu succes: lacul Sevan, cel mai mare lac din Armenia și din Caucaz. Este foarte lăudat peste tot, fiind supranumit ”the blue pearl of Armenia”, dar mie nu mi s-a părut chiar așa de minunat – fiind singura alternativă de baie și plajă din regiune este și foarte aglomerat și asta îi mai răpește din farmec. Read More →

Buget pentru Caucaz

Cheltuielile logistice (transport, cazare, viză, etc., dar fără mâncare şi alte fleacuri), au fost de aproximativ 700 de Euro pentru o vacanţă de 3 săptămâni şi 3 zile, din care am stat câte o săptămână în fiecare ţară (Turcia, Georgia şi Armenia), câteva zile în Baku şi o zi în Budapesta. Cu totul am cheltuit undeva sub 900 de Euro. Read More →

Noravank, mănăstirea din defileu

Dintre toate mănăstirile vizitate în Armenia (şi în principal cam asta se vizitează acolo), Noravank mi-a plăcut cel mai mult. Este în mijlocul unui defileu spectaculos săpat în stânci roşiatice şi abrupte, mănăstirea însăşi fiind de aceeaşi culoare şi cocoţată pe un vârf de munte. În plus, probabil şi din cauza accesului mai dificil, este un loc mai puţin turistic: doar tu şi muntele şi câţiva turişti care s-au aventurat până acolo. Read More →

Idei pentru oameni darnici

Luna aceasta companiile din întreaga lume se vor întrece să ne vândă produsele lor promiţându-ne bunăstare, fericire, dragoste, o viaţă perfectă şi un portofel plin, pe deasupra. Îmi place şi mie să cumpăr lucruri, dar nu pentru motivele de mai sus ci pentru ceea ce sunt ele: nişte obiecte. Pentru un sentiment de bine care nu se răsfrânge doar asupra celui care primeşte, ci şi asupra celui care dă, există şi-alte variante. Nu sunt gratis: presupun fie dăruirea de obiecte, de bani, de timp sau orice altceva care prisoseşte. Cum „metodele” de mai jos le-am experimentat şi eu în ultimii ani, o să scriu în principal despre ele – orice completare din partea voastră este binevenită :)

~

ShoeBox – cadoul din cutia de pantofi. Este simplu: se alege o cutie de pantofi, se umple cu cadouri şi se împachetează frumos. Există locaţii ShoeBox (locuri în care se pot lăsa cadourile) în majoritatea oraşelor din România. Dacă ai prin casă articole nefolosite (noi) şi în termen de valabilitate (ciocolată, cărţi, produse de igienă, etc.), nici nu mai trebuie să faci cumpărături. Read More →

Khor Virap, mănăstirea de lângă Ararat

Toate mănăstirile din Armenia au fost construite în locuri foarte frumoase – pe marginea unei prăpăstii, pe un deluşor cu vedere la Ararat, în mijlocul unei păduri, etc., aţi prins ideea. Dacă era un loc şi frumos şi izolat era şi mai bine, că pe vremea aia nu prea existau excursii organizate în afară de cruciade şi nu călca tot poporul pe acolo. Aşa şi cu Khor Virap – deşi la mică distanţă de Erevan (mică faţă de distanţa Erevan-Tatev, de exemplu), locul în care a fost ridicată mănăstirea este unul cu dichis: pe un deal, faţă în faţă cu muntele Ararat. Read More →