Sosirea în Baku: Oraşul Vechi & Marea Caspică

Am plecat din Tbilisi pe la 16.30, iar după numai o oră eram deja la graniţa cu Azerbaidjanul: dacă trenurile armeneşti cu care mă plimbasem până atunci prin Georgia şi Armenia erau mai vechi şi fără aer condiţionat, trenul azer stătea mult mai bine. Erau şi prize, şi aer condiţionat, iar vagoanele erau noi şi parcă mai confortabile. La drumul lung care mă aştepta (vreo 17 ore), lucrurile astea erau binevenite. Read More →

Alte cărți ale lui ianuarie-februarie

Am citit cu mult spor lunile astea, mai mult decât aş putea scrie pe aici fără să mă transform într-un blog de cărţi. Câteva cuvinte merită spuse, totuși, măcar pentru mine dacă nu pentru altcineva :) Read More →

În căutarea Parcului Luigi Cazzavillan

În week-end fiind o vreme atât de frumoasă nu am putut sta deoparte și am scos la plimbare aparatul foto cu gândul să redescopăr orașul preț de 2-3 ore, cât ține soarele într-o zi friguroasă de februarie. Cum tocmai dădusem peste pagina Dincolo de fațade unde am văzut o fotografie din Parcul Luigi Cazzavillan, m-am hotărât să plec în căutarea acestui loc ca într-o mini-expediție fotografică. Read More →

Băile sulfuroase din Tbilisi

Tbilisi este cunoscut şi pentru băile sale sulfuroase din Abanotubani, chiar în centrul oraşului, între râul Mtkvari şi munte. Însuşi Puşkin a fost un client al acestor băi, băile având o tradiţie veche în Tbilisi (numele oraşului trăgându-se din cuvântul „cald”). Read More →

Într-o noapte de iarnă… rusească

Dacă vă plac romanele cu intrigi ruseşti, personaje adolescentine, poveşti de dragoste şi protipendadă bolşevică, atunci probabil că o să vă placă şi cartea lui Montefiore. Nu mă întrebaţi de ce se numeşte Într-o noapte de iarnă când principalul eveniment în jurul căruia autorul îşi construieşte povestea se petrece într-o zi de vară. E unul din misterele care dau culoare cărții, probabil.

~

Cartea are toate atuurile unui bestseller şi probabil de asta n-a reuşit să mă convingă: acţiunea se petrece la şi pe lângă Kremlin, personajele sunt ilustre (Stalin, Vasili, Beria), există o poveste misterioasă de dragoste, dar şi copii de bani gata care se împrietenesc cu un copil sărăcuţ şi oropsit care speră la un viitor mai bun, etc. Dar dincolo de toată poleiala asta şi promisiunile unei intrigi palpitante nu am reuşit să găsesc suficientă substanţă – dialogurile mi s-au părut neconvingătoare, personajele slab conturate, fundalul istoric prea puțin explicat. Read More →

Sighnaghi, prin regiunea viticolă a Georgiei

Mai aveam o zi de petrecut în Georgia înainte de a pleca cu trenul spre Baku şi nu eram hotărâtă ce să vizitez. Îmi doream mult să ajung în Mestia sau măcar în Kutaisi, dar erau prea departe ca să pot merge până acolo şi înapoi într-o zi. Până la urmă, frunzărind nişte broşuri, m-am hotărât pentru orăşelul Sighnaghi din regiunea viticolă Kakheti, din estul Georgiei. Read More →

Grădina cețurilor din amurg

Ai fost oaspetele împăratului.
Twan Eng Tan, Grădina cețurilor din amurg

Oaspetele împăratului înseamnă oaspete într-un lagăr japonez, în timpul celui de-al doilea război mondial. Nu multă lume știe (inclusiv eu) toate ororile japonezilor din acel război – japonezii înșiși se rușinează să își recunoască vina chiar și în zilele noastre. ”The comfort women”, deținutele transformate în prostituate pentru soldații japonezi, nu ar fi existat, iar japonezii și-ar fi tratat deținuții cu maximă delicatețe. Filmul Unbroken al Angelinei Jolie, care povestește cazul maratonistului american Louis Zamperini, prizonier de război într-un lagăr japonez, este contestat de naționaliștii japonezii ca fiind ”pură invenţie”, iar filmul ca fiind ”imoral”.

Însă lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple ca la prima vedere. Yun Ling, singura supraviețuitoare a unui lagăr japonez din Malaezia, își scrie memoriile din perioada de după eliberare când a devenit ucenica lui Aritomo, un maestru grădinar japonez. Ura ei față de împărat, a cărui ”oaspete” a fost împreună cu sora sa Yun Hong, moartă în lagăr după ce a fost folosită drept ”comfort woman” de către soldații japonezi, o împiedică să își trăiască viața mai departe. Dorința surorii moarte de a avea cândva o grădină japoneză o face să se apropie de Aritomo care va deveni treptat cea mai importantă persoană din viața sa. Read More →

David Gareja, la graniţa cu Azerbaidjan

Vroiam să ajung la David Gareja de cum am pus piciorul în Georgia, dar ştiam din ghid că nu există transport public până acolo, aşa că am vorbit cu proprietarul hostelului şi el mi-a sugerat să mai găsesc nişte tovarăşi de drum şi să împărţim un taxi până la mănăstire. Read More →

Shantaram, o saga banditească a Indiei anilor ’80

Am aflat de carte de la o cititoare, dar nu m-am ”aruncat” asupra ei din prima, aveam o listă lungă de cărți pe care vroiam să le citesc. I-a venit rândul anul ăsta, în ianuarie, o lună care te îndeamnă la citit și lenevit. După ce am scotocit un pic pe net să văd despre ce este vorba, am purces la drum. 1000 de pagini, by the way, probabil ce-a mai lungă carte citită anul ăsta. Și știți ce? Nu m-am plictisit deloc, mi-aș fi dorit să mai fie încă 1000 de pagini după astea și povestea să nu se termine prea curând!

~

Primul gând după primele pagini a fost că, măi, da’ ce bine scrie tipul ăsta! Credeam că e un debutant, dar am aflat apoi că scrisese cam toată viața, chiar dacă succesul a venit pe aripile lui Shantaram, așa că asta explică de ce povestea e atât de antrenantă, captivantă, chiar dacă tratează subiecte după care de regulă nu mă dau în vânt: un fost-drogat fost-evadat din Australia care ajunge în Bombay (actualul Mumbai) și devine, ce altceva, tot un delincvent bine integrat în lumea interlopă indiană. Read More →

Prin munţii Georgiei: Kazbegi & mănăstirea Gergeti

Ziua de duminică, 24 august, mi-o rezervasem pentru o excursie mai specială: vroiam să ajung la Kazbegi, în munţii din nordul Georgiei, aşa că m-am trezit mai de dimineaţă şi m-am dus din nou la autogara Didube ca să caut o marshrutka. Deja eram obişnuită cu transportul public din Georgia, am găsit o maşină, mi-am luat bilet (10 lari) şi am pornit la drum. Intenţionam să merg acolo pe cont propriu, dar există şi excursii organizate de diverse agenţii de turism care fac traseul ăsta într-o singură zi. Read More →