Trulli din Alberobello, “trulli turisticus”

Nu mai ştiu exact când şi cu ocazie am aflat prima dată de trulli, căsuţele cu acoperiş conic din sudul Italiei, dar imediat ce le-am văzut mi-am propus să ajung acolo. Au trecut câţiva ani de atunci şi de abia iarna trecută am simţit că mă roade iar dorinţa asta şi am pus mâna cardul şi mi-am luat bilet de avion pentru Bari.

ETICHETE: , ,

Citește mai multe»

Îndrăgostită de un masai (din păcate)

Mda, ce pot să spun? Să laşi viaţa din Elveţia pentru malarie, hepatită, râie, gelozie şi dormit pe jos, başca malnutriţia, pare o idee foarte bună, teoretic, păcat că practic nu prea stă în picioare. Da, dragostea e oarbă, şi nu, din ce povesteşte autoarea nici sexul nu era grozav, dar se pare că tipul (masaiul) arăta foarte bine. A, că spre final el o bănuieşte de toate cele, inclusiv că fiică-sa nu este fiică-sa, asta e partea a doua, care o determină să fugă cât o ţin picioarele din Africa.

~

Cartea asta mi-a amintit un pic de Măritată cu un beduin, dar acolo căsnicia celor doi e una reuşită, pe când aici diferenţele de cultură şi mentalitate sunt uriaşe. M-a amuzat pasajul în care ea observă că Lketinga se poartă “ca un sălbatic”. Hello, omul chiar ERA sălbatic, la ce te puteai aştepta de la el? Să înţeleagă strădaniile unei femei europene? Să aprecieze că ea muncea şi el tăia mesteca frunze opiacee? Mă scuzaţi, era “războinic”, adică păştea caprele.

ETICHETE:

Citește mai multe»

Polignano a Mare, ”oleacă” de mare

La întoarcere m-am oprit în Polignano a Mare, la jumătatea distanței dintre Ostuni și Bari, cu trenul. E un mic orășel la malul mării, interesant pentru că țărmul stâncos e găurit ca un cașcaval și deasupra s-au construit, culmea, case.

ETICHETE: , ,

Citește mai multe»

Răul de mișcare, partea a doua

Nu știu exact care e procedura pentru a ți se prescrie medicamentul corect ”din prima”. După ce timp de un an de zile am luat, pentru a preveni răul de mișcare de care sufăr, medicamentul prescris de o doamnă doctor – Motilium – am aflat apoi de la un alt coleg de-al dânsei nu numai că acest medicament nu este pentru răul de mișcare, dar și că nu l-am luat corect.

~

Mi s-a spus să îl iau cu 12-24 de ore înainte, ca să se răspândească bine în corp (mă rog, nu să se răspândească, un termen medical, am uitat care). Dar iată că uneori îl luam și îmi era rău chiar și așa, de ajunsesem să fiu disperată – ce nu făceam bine? Ce era în neregulă cu mine? Al doilea domn doctor nici măcar nu m-a crezut când i-am spus că mi s-a prescris Motilium, a trebuit să repet asta de câteva ori, vezi doamne, mă dusesem la doctor ca să îl mint.

Citește mai multe»

Home sweet home

Îmi place la mine acasă. Mă număr printre cei care, la final de călătorie, nu tânjesc după încă o zi de vacanţă, ci de abia aşteaptă să se întoarcă înapoi. Paradoxal, ţin un blog de călătorii – adică despre plecări și depărtări – dar poate tocmai de asta am învățat să apreciez “my home, sweet home” și să îi rezerv locul cuvenit în viața de zi cu zi.

Citește mai multe»

Un alt fel de călătorie în China

Acum două seri am avut ocazia să îmi bag nasul – la propriu – în bucătăria unui restaurant chinezesc de lângă Grădina Icoanei: 5Elemente. Am aflat așa: că se gătește la 800 (opt sute!) de grade și am văzut și cum se face asta (rața aia se rumenește pe-un furnal, nu altceva), drept pentru care nu orice mâncare chinezească se poate face și-acasă, pe aragaz; că bucătarii chinezi țin foarte mult la rețetele lor (a se citi ”sunt nițel cam secrete”) și că în China desertul e o invenție nouă, nicidecum o tradiție.

ETICHETE:

Citește mai multe»

Berlin. Nu (chiar) acum. Cândva

Am făcut un semn pe hartă acolo, în estul Germaniei, și am pus orașul pe un ”very-short-shortlist” – dacă o să mă vedeți într-o zi făcând check-in în Potsdamer Platz, să știți că e și din pricina lucrurilor de mai jos, înșirate într-o ordine absolut întâmplătoare:

Blogul (acum părăsit) al unei tipe deştepte care a lăsat România pentru imperturbabilul Berlin. Blog pe care l-am citit cândva din scoarţă-n scoarţă și pe care l-aș mai citi încă o dată.

• Editarea cărţii lui Liviu Antonesei, “Check Point Charlie”. Da, a fost o vreme când mă jucam de-a redactorul la LiterNet și ”construiam” cărți electronice – atunci am auzit pentru prima dată de Checkpoint Charlie, care Charlie nu e Charlie din Charlie and the chocolate factory şi nici Charlie din O călătorie cu Charlie. Este doar Checkpoint Charlie, adică nu e nici un Charlie. Clar?

ETICHETE: ,

Citește mai multe»