Ankara – renovări cu ştaif şi poze cu ulciorul gigant

A doua zi în Safranbolu m-am trezit de dimineaţă cu gândul să mai dau o tură prin oraş înainte de a merge la autogară. Trebuia să găsesc după aceea dolmuşul corect şi apoi un servis, dar speram să mă descurc. Exact când să ies pe uşa hotelului proprietarul m-a întrebat dacă merg cumva în centru. Că el merge acolo chiar atunci şi mă poate lua şi pe mine. Am zis “da”, nu zic “nu” când soarta îmi întinde o mână de ajutor. Continue reading “Ankara – renovări cu ştaif şi poze cu ulciorul gigant” »

Oprire la Castelul Cheverny

Am tot refăcut textul despre Cheverny, dar n-a ieşit deloc cum mi-ar fi plăcut. Oricum, a scris deja Larisa tot ce este de ştiut despre el, despre mai multe lucruri decât am văzut eu, căci n-am ajuns şi-n grădina de legume sau la câini (chiar, unde erau câinii?). Continue reading “Oprire la Castelul Cheverny” »

Ce se întâmplă când îţi iei lumea în cap

Se întâmplă astea de mai jos. E foarte neplăcut, nu recomand nimănui. E mai sigur să stai acasă. Continue reading “Ce se întâmplă când îţi iei lumea în cap” »

Blocată în aeroport

Luni după masă, în drum spre aeroport pentru un zbor TAROM București – Viena. Intru pe Facebook și dau peste o postare Tedoo cum că TAROM a anunțat întârzieri și anulari la unele zboruri (sărumâna Brad pentru pont). Repede îl sun pe agentul care mi-a luat biletul (de ticketing, nu de circulație, pentru că nu era zbor personal). Agentul meu nu știa nimic, că ar fi fost o problemă de dimineață, dar TAROM nu îi anunțase nimic, de regulă le trimite email. Îl rog totuși să verifice. Mă sună după câteva minute – într-adevăr au anunțat pe site zboruri anulate și întârzieri, zborul meu apărând cu “posibile întârzieri”. După câteva minute, ajunsă pe Otopeni, mă duc direct la avizier și mă uit la cursa mea: delayed! Continue reading “Blocată în aeroport” »

Transportul public în Turcia: otogar, servis şi grijă faţă de pasager

Am fost foarte impresionată de transportul cu autocarul prin Turcia. Mie îmi plac mai mult trenurile, chiar dacă sunt mai încete de felul lor, şi aveam oroare de mers cu autocarul – asta până când am ajuns în Turcia şi am rămas uimită de cât de eficient este acest mijloc de transport la ei. Continue reading “Transportul public în Turcia: otogar, servis şi grijă faţă de pasager” »

Românii călătoresc puţin, dar cu multe pretenţii

Tocmai am citit despre planurile de vacanţă ale cuiva care, după o analiză minuţioasă, a ales să meargă anul ăsta la un all inclusive scump din Antalya: 3000 de Euro pentru 2 persoane. Iniţial nu m-am ambalat, că până la urmă fiecare face ce-i place, până când un Gigel a întrebat pentru câte zile şi mi-au căzut ochii pe răspuns: 7 zile. 7!! Păi asta nici nu se poate numi vacanţă, e un fel de compromis că anul ăsta n-ai apucat să îţi iei mai mult!

~

Nu mă înţelegeţi greşit: dacă mi-aş permite aş sta la cele mai scumpe hoteluri din lume şi aş face o mie de nazuri, dar nu aş pleca într-un sejur la all inclusive şi în nici un caz într-unul de o săptămână. Este ca şi cum ai spune: o duc bine, îmi permit o vacanţă la standarde ridicate, dar…ăăăă…nu-mi permit decât o vacanţă de o săptămână. Asta e tot ce am, 7 zile mari şi late, însă în astea 7 zile voi fi tratat regeşte, mă voi da zilnic pe toboganul acvatic şi seara mă voi uita la un televizor de nu ştiu câţi inci. Şi ce dacă hotelul are patiserie turcească şi europeană?! Pe bune, ăsta se poate numi criteriu? Continue reading “Românii călătoresc puţin, dar cu multe pretenţii” »

În Traveler

Mă laud și aici, că nu mă doare mâna :) De ieri mă găsiți și-n ultimul număr din Traveler cu un articol scurt despre un loc vizitat mai demult: Kotor, Muntenegru. Dacă pe blog poate scrie oricine (lucru care are avantajele și dezavantajele sale), într-o revistă ștacheta e ceva mai ridicată. Cel puțin la revistele din familia National Geographic.

~

Traveler e, de fapt, singura revistă pe care o mai cumpăr – deși oferta de ziare și reviste este disproporționat de generoasă față de calitatea acestora, sunt prea puține cele care să mă intereseze cu adevărat. Traveler apare o dată la câteva luni, din păcate, dar probabil că nu există încă suficient public la noi pentru apariții lunare. Poate cândva, când o să înțeleagă lumea că nu tot ce e bun poate fi gratis, așa cum s-au învățat (prost) acum. Continue reading “În Traveler” »

Ungra, la a doua revedere

La un moment dat erau niște căutări pe Google despre fetițele fetele din Ungra, nu mai țin minte exact ce, dar era ceva amuzant. Acum 3 sferturi din Google search sunt la secret, damn it, ceva legat de privacy și not sharing with the world ce gugălești tu. Continue reading “Ungra, la a doua revedere” »

Top 0 cărţi care nu contează ce fac

Ce pierdere de vreme, această leapşă cu 10 cărţi care ne-au schimbat viaţa, o adevărată “provocare”, mai ales pentru cei care au citi numai 9 la viaţa lor, dar o ocazie atât de bună să plimbăm titluri de la unul la altul şi să arătăm lumii că iată, mai şi citim. Lepşele sunt printre cele mai inutile lucruri din online, nu afli nimic nou din ele, nu spui nimic nou cu ele, nu interesează pe nimeni ce ai tu de spus la al o sutălea subiect banal top 10 oameni pe care ai uitat cum îi cheamă dar deh, o leapşă ne face să ne simţim băgaţi în seamă şi parte dintr-o turmă comunitate de idei şi simțăminte. De fapt sunt invidioasă că mie nu mi-a dat nimeni leapşa asta cu cărţile, am tot aşteptat, am ros vreo 3 creioane până acum şi degeaba.

~

Dar nu-i nimic, îmi fac eu repejor propriul top, atâta doar că nu mă pot hotărî ce să fie: top 10 cărţi care m-au plictisit de moarte, top 10 cărţi care n-au însemnat nimic pentru mine sau top 10 cărţi pe care nu le voi citi niciodată? Material am cu duiumul, pentru toate! Continue reading “Top 0 cărţi care nu contează ce fac” »

Castelul Chambord, reşedinţa mea de vară

Aşa cum bine ştiţi (şi dacă nu ştiţi aflaţi acum), recent mi-am cumpărat o casă la ţară, pentru că în Bucureşti nu se mai putea locui în lunile astea caniculare. Reşedinţa mea de vară este la Chambord, în Franţa, are vreo 20 de turnuleţe, dar încă nu m-am putut muta acolo pentru că trebuie să renovez turnul principal unde am de gând să îmi amenajez debaraua pentru cele 333 de perechi de pantofi plus poşetele asortate. Totuşi, în luna iulie am dat o fugă până acolo pentru că, deh, nu poţi avea încredere în muncitorii ăştia, cum nu te văd la faţa locului, cum dau doar un strat de lavabilă în loc de două! Continue reading “Castelul Chambord, reşedinţa mea de vară” »