Sümela, mănăstirea cocoţată în munţi

Cei care ajung la Trabzon, fie pe calea terestră, ca mine, fie cu feribotul, ca alţii, au câteva opţiuni de locuri de vizitat prin preajmă: unul este Mănăstirea Sümela, altul e Lacul Uzungöl şi un altul este Batumi, peste graniţă. Eu venisem până acolo pentru Sümela şi pentru că de la Trabzon sunt curse cu autocarul până în Georgia. Cel puţin aşa credeam eu. Continue reading “Sümela, mănăstirea cocoţată în munţi” »

În trecere prin Tours şi Le Mans

Din Blois până în Saint Malo nu am găsit trenuri directe, a trebuit să schimbăm în Tours şi Le Mans. În Tours, pentru că erau două ore între trenuri, am crezut că vom avea timp să vizităm şi oraşul, daaar…nu aveau “conciergerie” în gară şi a trebuit să cărăm bagajul cu noi. Deși nu aveam bagaje foarte grele, nu era ca şi cum ne plimbam cu poşeta, și lucrul ăsta ne-a cam tăiat pofta de plimbare. Continue reading “În trecere prin Tours şi Le Mans” »

Drumul spre Trabzon: “you don’t know how lucky you are”

A doua zi dimineaţa, după ce m-au încolţit iar căţeluşii pufoşi şi jucăuşi de la pensiune, am plecat în căutarea servisului. Nu era nici o grabă, plecarea era la 11.45, şi am avut timp să mă mai plimb un pic prin Amasya. La biroul din meydan al companiei de transport am făcut comandă pentru un servis şi în timp ce aşteptam unul dintre angajaţi a făcut conversaţie cu mine. De unde sunt? Ro-ma-nia? Ştiu eu oare că Amasya face negoţ cu România cu mere, ceapă şi cartofi? Nu? Continue reading “Drumul spre Trabzon: “you don’t know how lucky you are”” »

Castelul Beauregard, final de Valea Loarei

După amiaza, după ce am vizitat Chambord şi Cheverny, s-a pus problema dacă să mai vizităm şi Castelul Beauregard sau nu. Mama era cam obosită, cerul se cam înnorase (la Cheverny chiar plouase puţin), eu iniţial vroiam la castel, după care parcă nu mai vroiam, în fine, în cele din urmă am decis pe ultima sută de metri (a autobuzului) să ne oprim şi la Beauregard. Şi nu ne-a părut rău. Continue reading “Castelul Beauregard, final de Valea Loarei” »

“Aş lăsa totul şi aş pleca în jurul lumii. Dar nu acum”

Citeam aseară un blog – pe telefon, pentru că nu intenţionasem să citesc prea mult, dar m-a “prins” la un moment dat – şi am ajuns la articolul ăsta. Din februarie 2013. Cu o rezoluţie că în anul respectiv se va schimba ceva, va lăsa totul şi va pleca în jurul lumii. Dar cum începusem cu cele mai recente articole ştiam că nu se întâmplase asta. Pentru că deseori cursa alergătorului este mai puternică decât cel care aleargă. Continue reading ““Aş lăsa totul şi aş pleca în jurul lumii. Dar nu acum”” »

Amasya, cea mai frumoasă surpriză din Turcia

Dacă mă veți întreba ce mi-a plăcut cel mai mult în scurta mea trecere prin Turcia, vă voi răspunde că Amasya a fost cel mai frumos (și mai neașteptat) loc vizitat. Este un oraș vechi păstrat impecabil, cu o istorie ilustră (a fost capitala regilor pontici și un oraș prin care s-au perindat multe civilizații, este locul de naștere al geografului Strabon), în mijlocul unui peisaj spectaculos, cu stânci care răsar fix din spatele caselor otomane transformate acum în pensiuni. Dacă nu ați ajuns încă acolo merită să îl luați în considerare pentru următoarea vacanță în Turcia. Continue reading “Amasya, cea mai frumoasă surpriză din Turcia” »

În sălbăticie

Am citit cartea lui Krakauer cu inima strânsă, undeva între suspans şi spaimă ancestrală. Nu am fost niciodată genul de călător care caută locuri izolate sau să fie aproape de natura, să cuceresc culmi sau să străbat singură deşertul. Sunt frumoase locurile astea, o frumuseţe pe care o găseşti numai în sălbăticie, dar pericolul poate fi mortal. Continue reading “În sălbăticie” »

Bucureşti, între dragoste şi dispreţ

Bucureştiul a sărbătorit ieri 555 de ani de la prima atestare documentară. Nu am fost să văd artificiile, nu am ciocnit un pahar de şampanie şi nu i-am urat “La mulţi ani!”. E un oraş în care locuiesc de mulţi ani şi care pentru mine reprezintă “acasă”, ceea ce pentru mine înseamnă mai mult decât o declaraţie făcută cu pompă. Continue reading “Bucureşti, între dragoste şi dispreţ” »

Ankara – renovări cu ştaif şi poze cu ulciorul gigant

A doua zi în Safranbolu m-am trezit de dimineaţă cu gândul să mai dau o tură prin oraş înainte de a merge la autogară. Trebuia să găsesc după aceea dolmuşul corect şi apoi un servis, dar speram să mă descurc. Exact când să ies pe uşa hotelului proprietarul m-a întrebat dacă merg cumva în centru. Că el merge acolo chiar atunci şi mă poate lua şi pe mine. Am zis “da”, nu zic “nu” când soarta îmi întinde o mână de ajutor. Continue reading “Ankara – renovări cu ştaif şi poze cu ulciorul gigant” »

Oprire la Castelul Cheverny

Am tot refăcut textul despre Cheverny, dar n-a ieşit deloc cum mi-ar fi plăcut. Oricum, a scris deja Larisa tot ce este de ştiut despre el, despre mai multe lucruri decât am văzut eu, căci n-am ajuns şi-n grădina de legume sau la câini (chiar, unde erau câinii?). Continue reading “Oprire la Castelul Cheverny” »