Imediat ce intri pe poarta Palatului de la Ruginoasa te năucesc nişte zgomote păsăreşti: ciripeli, ţipete, tânguiri. Şi, pe lângă ele, croncănit indiferent de ciori. Este aparatul instalat în grădina parcului menit să alunge păsăretul croncănitor care s-a obişnuit aşa de bine cu banda audio încât nici nu o mai bagă în seamă.
Citeşte mai departe»
Duminică am zis să văd ce e şi cu lacul Griviţa care apare undeva pe hartă: pe timpuri (alea pe care nu le-am prins eu) lacul era amenajat pentru public, exista chiar şi un ştrand în apropiere (Străuleşti) care acum este închis.
Citeşte mai departe»
Cu un iz de ploaie afară am început să răscolesc prin cutiile cu amintiri: sunt multe şi, sinceră să fiu, nu sunt toate capturi din călătorii – unele sunt chiar din Bucureşti, dar fiecare îmi aduce aminte de o vreme când, ca să mă relaxez, era suficient să deschid o cutie şi să privesc ce ascunde.
Citeşte mai departe»
Între 1 şi 6 mai au fost atâtea zile libere încât era imposibil să nu-mi iau şi eu, ca mulţi alţii, o mică vacanţă de Paști. Că n-a fost chiar o idee strălucită să plec într-o ţară care sărbătorea şi ea aceleaşi zile libere ca şi românii, este o altă poveste.
Citeşte mai departe»
Dl. Grumăzescu de la Iaşi, de meserie anticar, posedă o cutie cu comori: cărţi miniaturale, dintre care cea mai mică are 3 mm pătraţi şi a fost scrisă cu fir de păr de ied – un bob de mazăre este suficient pentru a scrie Luceafărul cu penseta.
Citeşte mai departe»
Ultima privire înainte de a pleca spre aeroport: mă mai învârtesc o dată prin Plaka prin soarele după-amiezii, acum blând şi auriu, şi mă opresc într-o piaţetă să-mi trag sufletul. Panaghia Kapnikarea, o bisericuţă cât o puşculiţă, îmi stă chiar în spate.
Citeşte mai departe»
Iată că suntem aproape în luna mai şi mă învrednicesc să scriu despre bugetul pentru călătoria din Egipt din decembrie. E bine, în ritmul ăsta în curând n-o să-mi mai amintesc nimic. Noroc că mi-am notat cam în fiecare zi ce am cheltuit şi aveam un tabel făcut dinainte cu programul pe zile.
Citeşte mai departe»Până de curând am avut tot felul de prejudecăţi legate de India. Le am în continuare, nu cred că m-am scuturat cu atâta uşurinţă de ele, dar acum privesc un pic altfel ţara asta plină de contraste. Într-o oarecare măsură cartea lui E. M. Forster – A passage to India, tradusă atât de banal în limba română O călătorie în India – a avut aportul ei.
Probabil şi pentru că în carte se ciocnesc şi valsează încontinuu două culturi: britanicii cei scorţoşi şi “civilizaţi”, dar izolaţi în mica lor Anglie de departe, şi indienii care tânjesc să se facă acceptaţi, când nu sunt prea ocupaţi să îi urască pe britanici (povestea se petrece pe la începutul secolului 20 când Imperiul era mare şi vast).
Citeşte mai departe»
Weekendul ăsta la Iași a fost cu plimbări, mâncare și băutură. Dar în special cu băutură – vinuri albe moldovenești, proaspete și bune. A fost, ca să parafrazez numele unui vin degustat, ”epic”.
Citeşte mai departe»Aseară am fost la o cină faină cu cei de la Tripsta (the greek know how to party) și la sfârșit, după mai multe pahare de vin, Petruș a început să mă întrebe: de ce schimb tema blogului așa de des (n‑am mai zis nimic că de două zile mă uit la o nouă temă care îmi face cu ochiul ca o rochie înflorată de vară), că să scot protecția pentru click dreapta (la asta au confirmat mai mulți că e foarte enervant pop-up-ul), apoi o mică controversă vizavi de feed întreg versus feed parțial. Sună a chineză pentru voi? Stați așa, că mai e 
Recent Comments